Viata din spital 4

Pe sectie exista un personaj celebru (acum e pensionat), nea Ovidiu, brancardierul sef. E vorba de o sectie de neurologie, cu multi bolnavi imobilizati, care trebuie dusi cu caruciorul, chiar cu targa - brancardierii au mult de lucru. Nea Ovidiu era un tip foarte "brunet", asa la vreo 55-60 de ani, veteranul sectiei, care stia tot ce misca. Era un om cu multe talente - daca nu se gasea un medicament, facea el rost inaintea oricui, daca trebuia reparat ceva, aducea el echipa de muncitori, daca era un apartinator care avea nevoie de bilet de voie sa-si vada o ruda, mergea la nea Ovidiu s.a.m.d. Evident, contra cost. Cred ca facea mai multi bani ca 2 specialisti la un loc. Dar, mai presus de orice, omul asta avea un talent iesit din comun la vrajit femei. E vorba de paciente aflate in stare buna, din categoria NF, cu tot soiul de probleme "existentiale". Cu toate ca nu era tocmai un flacau si nici nu dadeai doi bani pe el ca aspect fizic, avea niste "texte" la care se pare ca era greu de rezistat, plus (spun gurile rele) si niste dotari naturale deosebite prin anumite parti. Cand alte tratamente dadeau gres la anumite paciente, obiceiul era sa-i sugeram lui nea Ovidiu sa incerce tauroterapia, si el o facea cu mare placere. Apropo, coloratul nostru avea si 9 copii ai lui!  
Locul preferat al intalnirilor amoroase era o sala unde pe vremuri se tineau prezentari de cazuri, ca o sala de clasa, intre timp transformata intr-un soi de depozit de paturi, saltele, materiale sanitare diverse si alte prostii. Evident ca nea Ovidiu avea cheia de la sala aia - omul asta cred ca avea si cheie de la masina mea. Sala aia era de obicei deschisa, o inchidea doar cand era pe acolo cu vreo "tanti" la tauroterapie. 
Intr-o dimineata medicul Xulescu ii sugereaza lui nea Ovidiu ca n-ar fi rau sa "discute" cu o bolnava care tocmai se internase si parea a fi un caz disperat. Se plangea de toate cele, dar la o discutie mai intima recunostea ca problema cea mai mare era sotul plecat sa lucreze prin strainatate de 1 an, si .. deh.. singuratatea. Intelegerea era sa trimita bolnava respectiva sa astepte in sala de tauroterapie, ca din intamplare, si apoi sa vina nea Ovidiu cu vraja. Incepe dezastrul. In aceeasi zi era programat examenul de primariat. O doamna doctor respectabila dintr-un judet invecinat se retrasese in sala respectiva sa se reculeaga, poate sa mai citeasca ceva notite inainte de a intra in examen. Bolnava nu a mai ajuns in sala, fiind dusa intre timp la ceva analize pe la alte etaje. De aici ne bazam pe relatarile lui nea Ovidiu. Omul a intrat in sala, a vazut femeia retrasa intr-un colt, timida, de unde sa banuiasca faptul ca era doamna doctor in asteptarea examenului... Sigur pe el, ca de obicei, a incuiat usa pe dinauntru, si a inceput un dialog de genul:
-Am auzit ca sunteti cam singura...
-Poftim?!
... intre timp nea Ovidiu isi daduse jos halatul, era intr-o tinuta mai lejera, sa se vada ce corp bestial are 
-Pai cu sotul plecat in strainatate... sa stiti ca va inteleg... cum a putut lasa o femeie asa frumoasa acasa? (aiurea, era si batrana si urata, dar facea parte din meniul casei)
-Domnule, esti nebun? Sunt aici la examen!
-Da da, EU VA FAC EXAMENUL ALA! ... cu un ras plin de optimism

Ce e sigur e ca la un moment dat s-au auzit bubuituri in usa si doamna doctor a iesit cat se poate de speriata si ravasita spunand ca un nebun cu halat de brancardier a atacat-o. Saracu' nea Ovidiu, el doar urma indicatiile medicilor.